Am fost intotdeauna caracterizata ca “baietoasa”. Si nu pentru ca atunci cand eram micuta am fost tunsa o buna perioada de timp foarte scurt😊, ci pentru ca ma jucam si imi petreceam timpul liber mai mult cu baietii. Asta si pentru ca in apropierea casei mele nu erau fete de varsta mea, dar consider eu acum ca am fost o fire sportiva si activa dintotdeauna. Iar cum fetele se jucau cu papusile, iar baietii cu mingea, va dati seama ce am ales😊.
Abia asteptam mereu sa termin orele la scoala sa pot alerga apoi pana la apus, sa ma joc cu mingea, sa incerc tot felul de activitati si jocuri noi.
Am mai crescut, iar cand fetele erau in pauza de la scoala pe banca povestind, eu eram tot cu mingea pe teren. Nu am devenit fotbalista, insa mi-am dat seama in jurul varstei de 15 ani ca imi place tare mult sa “fac sport”. Atunci a fost momentul cand am intrat pentru prima oara intr-o sala de fitness.
Eram in clasa a 9-a, ma mutasem intr-un alt oras singura si mi-am dorit o schimbare.
M-am confruntat de la o varsta destul de mica cu kilogramele in plus, ceea ce m-a facut sa dezvolt o relatie toxica cu mancarea.
Practic a inceput sa imi fie teama sa mananc.
Am fost numita dolofana de prea multe ori incat am inceput sa caut orice dieta si sa incerc toate tampeniile citite si auzite la intamplare. Bineinteles ca oricat reuseam sa slabesc, ajungeam apoi sa pun dublu. Pentru ca educatia mea nutritionala era 0.
Pana cand am ajuns la finalul facultatii. Desi am urmat dreptul, spre final mi-am dat seama ca ma atrage foarte tare fitnessul si nutritia si m-am hotarat sa incep sa studiez.
M-am documentat singura, am citit, am vazut documentare, am urmat apoi cursuri de specializare si mi-am pus bazele. In tot acest timp m-am ajutat singura, schimbandu-mi mentalitatea si ajungand sa am o relatie sanatoasa cu mancarea, am invatat ca trebuie sa mananc pentru a ma simti bine si ca mancarea nu va fi niciodata inamicul meu. Am invatat ce inseamna cu adevarat un antrenament si cum sa structurezi un plan de antrenament, care sunt pasii, tehnicile de executie, progresie, si am aplicat pe mine.
Asa am ajuns sa imi doresc sa ajut alte femei. Nu doar sa isi schimbe corpul, ci viata cu totul. Cea mai mare bucurie o am atunci cand oameni cu care colaborez vin si imi spun “Andreea, copilul meu refuza acum bomboanele de ciocolata si vrea budinca de ovaz”😊
Unii aud cuvantul “ovaz” si se gandesc deja la cea mai banala si fara gust mancare. Dar cum le spun eu tuturor, nu alimentul e banal/nesanatos, ci felul in care il gatesti.
Acum, in calitate de nutritionist si instructor de fitness, ma dedic transformarii vietii oamenilor prin antrenament si alimentatie personalizata. Nu exista “nu ai voie aia”, ci doar “mananc ce am nevoie si cum imi dicteaza corpul meu”.